Pensionarul meu

Veți spune că este uşor să vorbeşti despre pensionari atunci când te aşteaptă peste 30 de ani de muncă să ajungi ca ei, aşa este, totuşi sper să nu ajung niciodată ca pensionarul despre care voi scrie mai jos.

Voi scrie despre pensionarul meu pentru că altul nu cunosc.

Astăzi este ‘Boboteaza’ aşa că pensionarul meu se calcă-n picioare pentru agheasmă.

Pensionarul meu se plimbă cu autobuzul doar pentru că are reducere la bilet, nu pentru că şi-a stabilit o destinație.

Pensionarul meu le ştie pe toate, este politician, revoluționar fermier (doar a crescut la ţară), alcoolic şi a fost maistru.

Pensionarul meu este iute la mânie, se-nghesuie şi leşină la cozi.
Pensionarul meu se trezeşte devreme, la 5 dimineaţa, ca să nu rateze nici o coadă din cartier.
La orice întrebare, pensionarul meu, răspunde cu 'pensia-i mică'.

Din păcate ca pensionarul meu  sunt mulţi, mai mulţi decât cei care le plătesc pensiile mici. Pentru pensia mică, pensionarul meu are impresia că a muncit zeci de ani. La cum arată România după zecile de ani de muncă, e clar că ori e doar o impresie ori a muncit degeaba.

Din păcate pensionarul meu votează de fiecare dată 'la punga de făină', 'la sticla de ulei', cu cel care-i propune 5 lei în plus la pensie dar îi fură alţi 15 pentru medicamente, apoi pentru lumânări, coșciug şi după ce s-a închis capacul pentru Sfântul...Părinte.
Din păcate pensionarul meu e peste tot.